Gandeste-te ca iti cumperi o rochie de gala pentru a participa la un eveniment. Nu cumperi rochia doar asa, ca sa o lasi in dressing. Aceasta ar fi risipa si se taxeaza ca atare la nivel subtil, ca orice cadere din smerenie.
Daca tu urmezi facultatea de medicina si alegi sa lucrezi in continuare ca si muncitor necalificat pe santierul de constructii, ai irosit niste resurse ale pamantului. Ani de studiu, timp si bani irositi. Refuzi practic sa folosesti in folosul comun ceva din abilitatile dobandite.
Cunosc o persoana care, dupa 15 ani de dezvoltare personala cu cei mai buni profesori, care vorbea, simtea si gandea ca un maestru (si credeti-ma ca avea lucruri importante de spus), lucra inca in imobiliare si se mira ca nu-i mergea bine.
Hei, n-are cum sa-ti mearga bine, caci misiunea ta personala, pentru care te-ai si pregatit 15 ani, este departe de tine, paralela chiar. Cat timp scopul tau imediat este sa produci niste bani, n-ai atins scopul/misiunea vietii. Este ca si cand porti ochelari foarte performanti pentru apropiere, dar tu esti miop si nu ti-ai pus niciodata ochelari de distanta. E gresita reteta de ochelari, clar.
(Si nu ca n-ar sti persoana respectiva ce scriu eu aici, caci v-am spus mai devreme cat de inalta este, dar fiecare dintre noi avem subiecte care sunt intr-un con de umbra, fata de care avem o perceptie fixa.)
Daca fiecare om de stiinta ar fi tinut secreta cunoasterea, eram inca la stadiul de evul mediu, poate nici atat…
Gandeste-te ca esti pictor si pictezi in mare secret si depozitezi tablourile in intuneric sau le expui intr-o camera in bezna, nimeni nu stie, nimeni nu vede ce faci tu acolo. Poate ca nu te vede nimeni nici pe tine.
Care este misiunea personala pentru tine? Esti prin preajma ei sau e undeva departe de tine? Poti sa te orientezi si in functie de abundenta in care traiesti sau functie de usurinta cu care faci lucrurile. E doar un ghidaj, nu e valabil in toate cazurile sunt si fiinte care au venit sa experimenteze lipsurile si tot ce decurge de aici. Dar acele fiinte nu ma citesc pe mine sau asa îmi imaginez, ca nu au o astfel de nevoie de evolutie.