Oare mă simt bine în timp ce fac o acțiune oarecare? Cât de bine mă simt? Sau aștept mai degrabă să obțin un rezultat ca să mă bucur?

 

De câte ori nu mi-am spus ce bucuroasă voi fi când o să ajung la acea facultate, când o sa obțin acel job sau când voi fi în acea relație.

 

În sfârșit o să fiu și eu relaxată, o să am timp și dispoziție pentru hobby-urile mele. Clar o sa fiu mai bucuroasă.

 

Ce să vezi, ajung la acea facultate sau ocup acea poziție managerială și emoția mult așteptată, acea fericire nemăsurată este lipsă.

 

Și cu cât obiectivul a fost mai greu de atins, în sensul că pe traseu m-am biciuit mai tare, cu atât mai goală mă simt dupa îndeplinire.

 

Căci, atenție: capcană!

Acesta este punctul fix creat de mine în timp, ca și când eu din prezent mă leg undeva, în viitor, să mă bucur, adică îmi leg realitatea, adică de unde să știu eu de aici din prezent dacă în viitor mă voi bucura? Când voi obține acel rezultat, poate că chiar în acel moment eu o să fiu preocupată de cu totul altceva.

 

Zăhărelul cu care m-am motivat nu apare. Și atunci mă pierd cu totul când constat că s-a pierdut efectul auto-dresajului asupra mea.

 

Și când să ies din golul ăsta perceptual, îmi spun și că poate nu am făcut alegerea potrivită și rămân agățat și în vinovăție si iarăși creez un punct fix al realității. Îmi construiesc cu aceste puncte fixe adevărate gratii.

 

Și cu cât mai multe colecționez, cu atât mă voi simți aici în prezent într-o stare de aparentă siguranță. Chipurile, eu de aici din prezent sunt preocupată de viitorul meu pentru că uneori se va întâmpla ca în viitor să mă bucur. Adică eu îmi închipui că viața pe care nu o trăiesc acum în prezent se va reporta undeva în viitor.

 

Căci proiecția în viitor a unei Stări de bine nu are legatură cu curgerea vieții. Este chiar împotriva vieții. Această proiecție se așează în fața mea ca un bolovan.

Și imediat ce mi-am spus că am atins acea țintă începe chiar descreșterea pe care eu o voi constata mult mai târziu.

 

Și mai este o capcană:

Când ajung într-o realitate comodă, bună, creată, călduță și cred că o pot ține pe loc, având percepția tot a unui punct FIX care este neatins de vremelnicia vieții. Și durează un timp, mai lung sau mai scurt, după cât de flexibilă sunt, să mă desprind din această înțepeneală.

 

De aceea, starea în care sunt în fiecare moment când fac un lucru este de fapt starea pe care o caut când mă gândesc la realizarea unui obiectiv.

 

Și acum te întreb: ce vrei să obții tu și mai ales când vrei să obții starea de bine?

ACUM sau mai târziu, când îți vei realiza un obiectiv? La drept vorbind, mâine poate nici nu mai este acesta obiectivul tău sau dorința ta.