Dedicație pentru insomniaci

E o parte din tine care vrea să doarmă.
 
Crezi ca esti obosit de peste zi si că e normal sa fie asa. Cere corpul odihna, asa iti spui.
 
In fapt, esti plictisit oarecum de tot. Ai facut dus, recapitulezi ce ai avut de facut peste zi, observi ca ai amanat lucruri, poate chiar cele importante pentru tine si ai prioritizat altele, obligatorii. Nu stii pentru cine si nici nu vrei sa mai despici firul in 4. E o parte din tine care vrea ca tu sa accepti lucrurile asa cum sunt, sa nu-ti mai pui intrebari si sa nu mai astepti sa se schimbe ceva.
 
DOAR VREI SA DORMI, SA UITI UN PIC, DE TOT.
 
E o parte in tine care vrea sa dormi, sa nu mai stii nimic, furios ca maine esti la job si stie oboseala de la job, din locul in care aproape ca nu-ti place sa fii, partea din tine care vrea sa nu se mai gandeasca ca tu maine vei fi din nou acolo, partea care stie ca daca ai un pic de timp si te bucuri astazi, maine te vei intrista mai mult. Parca nu ai visat ca viata ta va decurge in acest mod. Parca te gandeai la alt mod de trai. Acea parte care stie ca nici acasa nu te simti prea bine, ca totul a devenit o responsabilitate prea mare, totul te obliga sa traiesti dupa reguli prea stricte care te obosesc.
 
Te rog acum sa te separi, sa te indepartezi de aceasta parte si sa te duci in coltul cel mai indepartat din tine, in acel loc unde esti tu independent de toate problemele. Esti tu care ai exact cat timp ai nevoie pentru tine, atati bani exact cat ai nevoie sau dorinta, esti tu relaxat care faci lucrurile in ritmul tau. Acea parte care abia asteapta sa se faca ziua sa citeasca, sa se joace cu catelul, sa faca lucrurile pe care si le doreste.
 
Acea parte din tine care nu poate dormi de bucurie ca vrea sa citeasca cartea pe care a inceput-o si maine are ceva nou in plan, care maine se trezeste bucuros si plin de energie, acea parte care are nevoie sa interactioneze cu oameni, sa le impartaseasca din bucurie. Acea parte a carei stare de bine nu depinde de locul in care se afla, pentru ca locul e exact cel in care vrei sa fii, acel loc ales de tine care reflecta energia ta, dorinta ta de a face lucruri.
 
Pentru ca aceasta e o alta parte din tine care nu vrea ca tu sa mai dormi, care te lasa poate sa atipesti un pic si apoi te trezeste, cu intrebari si dorinte, cu probleme si dezamagiri, cu vinovatie si multa, multa rusine. Acea parte din tine care foloseste aceste pretexte pentru ceva mai important decat esti obisnuit, de asta poate nici nu poti accepta.
 
Si da, poti aprinde lampa.
Pentru ca dincolo de pretextele cu care te trezeste, aceasta parte din tine simte doar bucuria, isi aduce aminte de ea si o cauta acolo unde tu nici nu banuiesti ca este.
 
SI cu aceasta bucurie, nu-i asa ca acum iti pare frumos ca nu poti dormi? Dar cu aceasta bucurie nu-ti mai vine sa dormi, nu-i asa? Ai atatea lucruri frumoase de facut incat pare ca pierzi timpul dormind si nu doar ca asa gandesti, esti prea incantat ca sa te ia somnul.
Si in timpul asta poti sa incepi prin a decora spatiul comun, Pamantul, sa il faci asa cum ti-ar placea sa-l vezi si spatiul dintre oameni poti sa-l cultivi cu lavanda sau liliac.
 
Si poti pune si intre tine si copii sau parinti ghivece minunate cu muscate… Si iarba pentru pisici si alte animale si flori pentru insecte.
 
Si poti sa pui si melodia care ti-ar placea sa se auda pe strazi, in locul claxoanelor stridente…
 
Si cand ai folosit atat de frumos timpul pe care n-ai putut sa-l dormi, te ia totusi un pic somnul spre dimineata.
 
Te trezesti buimac dar totusi fericit, ai facut in sfarsit ceva pentru tine, ai umplut un timp cu bucurie si joaca, acea bucurie care ramane cu tine, acea bucurie pe care acum o poti darui tuturor celor cu care te intalnesti, e ca o bunavointa pe care pana acum nu stiai ca o ai, fata de colegi… chiar si pentru birou.
 
Si acum intelegi ca a trebuit sa te ocupi un pic de tine, sa te bucuri si sa te joci un pic, sa te ingrijesti, sa poti sadi atatea flori si sa ingrijesti atatea gradini intre tine si ceilalti.
 
Si lasa partea care vrea ca tu sa dormi sa fie ghidata de un pic de bucurie, de partea care nu poate atipi de fericire.
 
Si da, poate ca uneori vei vrea sa dormi, dar NU ca sa uiti de viata, ci sa te odihnesti ca sa te poti bucura mai tare.