Despre mine - Terapie Sacra

Sunt Gabriela Dimian, terapeut si coach. Ofer susținere în modalitatea clasică, respectiv în cabinet, de 5 ani, însă pot să spun despre mine ca și despre toți clienții mei, ca de o viață lucrez cu oamenii și, în același timp, oamenii lucrează cu mine.

Deseori m-am pierdut pe mine alegând doar să-mi ”duc viața” departe de mine și pierzându-mă, am încercat din răsputeri să semăn cu cineva sau să fiu mai bună decât cineva, afundată în obiective care nu m-au reprezentat, împrumutate din mediul corporatist în care am activat într-o poziție managerială sau din familie, lucruri care m-au ajutat atunci, eu neavând obiective proprii, renunțasem încă de copil la un mod personal de a mă reprezenta.

Acum consider că uitarea în care m-am afundat a fost necesară și, fără experiența asta, nu aș fi fost astăzi aici în acest moment al călătoriei mele pe pământ.

Îmi aduc aminte că primul contact cu vindecarea emoțională l-am avut în cadrul unui seminar de inteligență emoțională, în prima zi, în prima oră, cred că a fost prima oară în 40 de ani când m-am relaxat cu adevărat, relaxare care a venit instant cu percepții extinse asupra realității, când am putut percepe aura oamenilor sau am putut accesa informații din viitor și abia după un timp am realizat că acea relaxare nu era altceva decât iubirea, dragul adevărat de oameni al trainerului, care nu se poate învăța, ci doar simți.

Acesta a fost momentul când am “stat” eu pe loc și timpul acțiunilor false a încetat. După mai puțin de o lună, jobul corporatist a dispărut, ca și multe persoane și activități din viața mea. Și acela a fost momentul în care s-a făcut trecerea la nivel de conștiență de la credința că fac umbră pământului degeaba la dorința de a onora trecerea mea pe acest pământ.

Au fost momente când am tranzitat stări de profund întuneric, când m-am negat și confruntat cu o adâncă lipsă de sens și lipsa dorinței de a trăi și momente când am cunoscut cele mai înalte stări ale conștiinței, asociate cu telepatia sau clarvederea.

Și ce m-a schimbat a fost în primul rând pacea și puterea pe care am simțit-o crescând exponențial pe măsură ce am consumat un volum de conflicte recunoscute sau ascunse, între mine și mine.

Pace care m-a dus în punctul de a mă vindeca de o boală autoimună după ce epuizasem multe încercări de tratamente, m-a condus la percepții profunde și totul a fost posibil doar prin conectarea la Dumnezeu.

În această călătorie, am căutat în mine și apoi am aplicat în cabinet să identific bucățica de sacru din fiecare ființă, dincolo de limita abruptă sau mai lină a personalității fiecăruia.

Am căutat răspunsul la întrebările mele în multe formări și am primit ghidări prețioase din fiecare.

Au fost mulți ani când am căutat răspunsul la întrebarea: cum fac să înțeleagă cineva care nu cunoaște notiunea, ce este iubirea? Și cum fac să restabilesc în mine o ordine firească a priorităților, să suprapun sufletul peste rațiune și mintea peste corp și planul material?

Ce m-a ajutat în călătoria mea a fost faptul că am fost dispusă să mă extind, să forțez cu curiozitate continuu limitările și să caut în mine zona întunecată, luminând aceea percepție falsă a realității și la fiecare pas am întâlnit oameni care m-au susținut.

Și am înțeles că în afară de tehnicile pe care le folosesc, este important ce sunt eu și cu cât mă extind mai mult, cu câ mă adâncesc în mine, cu atât clienții sunt mai dispuși să curețe ogorul lor interior, deseori intoxicat de gânduri de joasă vibrație, pentru a cultiva, fie si experimental la inceput, IUBIREA.

De ce te invit să lucrezi cu mine?

Eu la nivel de personalitate, vin dintr-o călătorie în iadul percepțiilor. Cred că am experimentat iadul cel mai adânc al anulării de sine, al sclaviei către exterior, având la bază dorința existentă în fiecare om de a iubi și de a fi iubit și mai ales de a fi acceptat.

Și mi-a luat foarte mult timp și multă energie am investit să realizez că prin simpla observare a oglindirii în ceilalți se lărgește partea de conștiență pe care o manifest și cu fiecare act de observare, dispare un mit, o nevoie de a trăi o experiență mai puțin decât iubirea.

Ce pot oferi prin tehnicile pe care le practic în cabinet s-ar putea sintetiza într-o singura propoziție scurtă: reconectarea cu sinele. Sinele care este sacru, coborând din lumina cea mai pură, de aici și denumirea terapia sacră, pentru că după ce fac curățenie în percepții, totul în mine este sacru și ceea ce-i frumos e că și în afara mea totul devine sacru. E ca o lumină cu care lustruiesc realitatea.

Și în acest spațiu sacru cu zâmbet vă spun că încap și animale și păsări și tot râzând, vă spun că dacă la 20 de ani eram intrigată că sunt nevoită să respir același aer cu animalele, acum realizez că animalele împart aerul cu noi.

În fapt, terapia pe care o practic s-ar putea reduce la curățenie în memoriile atașate câmpului de familie, câmpului personal, la eliberarea emoțiilor stocate la nivelul acestei vieți sau provenite din alte existențe ale mele sau ale celor cu care am împărțit un palier de timp.

Ca să nu rămână doar la nivel teoretic, iata 2 exemple, 2 situații concludente pentru modul în care se pot întâmpla în mod fericit lucrurile în cabinet, fără să fie rezultatul direct al unei tehnici anume.

Un tânăr de 26 de ani, exmatriculat de la o facultate din Elveția, pe fondul consumului de alcool și droguri, șantajat cumva de mamă să vină la terapie, mama care și-ar fi dorit măcar să nu mai fie sunată noaptea să vină să-l culeagă de pe unde alegea să-și poarte luptele la propriu, se lupta la MMA.

Acestea fiind datele, în calitate de terapeut, știam că va fi un proces dificil.

Băiatul uneori venea săptămânal, de 2 ori, alteori nu mai venea cu săptămânile, când venea, uneori era dezinteresat total, făceam doar meditație, alteori își exprima revolta față de mamă, acesta fiind aproape singurul subiect abordat. N-aș putea să spun că în afară de oglindire și rugăciune am putut real să aplic structurat multe tehnici. Apropos de oglindire, într-o zi i-a fost foame și în terapie a ales să mănânce, nu am comentat însă data următoare mi-am comandat o pizza și în timp ce vorbeam, mâncam.

După câteva luni, cred că 3, a cerut voie ca pentru meditație să se întindă pe mochetă. A dormit mai mult de 2 ore, timp în care m-am rugat continuu. Când s-a trezit, avea cu totul altă mimică, ca și când ar fi visat frumos și m-a întrebat: oare de ce am vorbit eu atâta timp așa urât despre mama mea? A fost prima dată când și-a lăsat sufletul deschis.

Băiatul de care vorbesc e departe acum de orice risc și are o agenție imobiliară. Merge la biserică mai des decât mama sa, relația lor e una firească acum, încărcată de pace. Menționez că am lucrat și cu mama sa.

În timpul pandemiei, aveam un client în terapie cu care am lucrat pe relația de cuplu, în timpul acesta socrul său, cu care avea o relație departe de a fi măcar formal bună, s-a îmbolnăvit de covid, fiind hipertensiv, obez și diabetic și având vârsta de 65 de ani, starea lui s-a înrăutățit rapid, fiind intubat cu șanse inexistente de a-și reveni. Am discutat cum poate să-l susțină, fiind cuprins de remușcări întrucât chiar erau într-o perioadă în care replicile între ei fuseseră extrem de dure. Discuția dintre noi a fost să îl susținem, însă am pus câteva întrebări despre lucrurile care-i plac: îi plăceau animalele și păsările și era crescător de păuni, fazani și papagali. Și i-am sugerat să-i îngrijească cu drag animalele cât timp socrul este in spital.

A fost o surpriză mare când clientul a sesizat că în zilele în care el acorda atenție mare și vorbea cu păsările și câinele socrului, analizele de a doua zi ieșeau pe creștere, iar în zilele în care făcea un minim de îngrijire, câinele era trist iar analizele ieșeau prost. În momentul în care a constatat legătura și-a dedicat mult timp pentru asta, cu titlu de penitență inițial, apoi cu drag.

După un timp, socrul a fost detubat, ca fiind o minune și povestind viziunile avute, în timpul perioadei de intubare: un stol de păsări albe se luptau cu un stol de păsări negre pentru viața lui.

Dinamicile dintre ei s-au schimbat complet. Clientul a descoperit el însuși calea de a susține real alte persoane, de a aduce armonie și sănătate în viața sa.