Ale cui sunt gândurile care-ți ocupă atât de mult timp din viața ta? Merită? Sunt gandurile tale?

La nivel conștient, care este realitatea pe care dorești s-o creezi prin gândurile care de îngrijorare, care-ți spun că nu ești suficient de bun, că se va întâmpla ceva rău în viitor, cât timp petreci să te pregătești să contracarezi un eveniment urât posibil din viitor?

Poate că ai exemple să-mi oferi, să-mi spui că s-a dovedit că ai avut viziune când te-ai îngrijorat și ți-ai luat măsuri de precauție.

Eu o să-ți spun că nu. Atenția acordată conștient sau nu unui eveniment a chemat experiența de acel tip în viața ta.

Cu cât petreci mai mult timp să contracarezi catastrofa de mâine, cu atât crești probabilitatea trăirii acelui eveniment.

Cât timp aloci să te conectezi prin gândire sau prin emoții la realitatea pe care dorești s-o trăiești? De câte ori poți să-ți menții atenția asupra unei experiențe pe care îți propui s-o trăiești?

Și totuși ce te reține să n-o faci? Este mediul cunoscut, dependența de lucruri, oameni sau situații cunoscute.

Imaginează-ți că toate atașamentele, oamenii cunoscuți, sentimentele și emoțiile pe care le trăiești în mod continuuu în acest mediu comod s-ar defini într-un spațiu protector ca un tunel și tu ai senzația că înaintezi în viața prin acest tunel căruia niciodată nu-i vezi marginile și acesta este mediul tău, atât de îngust și atât de limitat. Și să ne înțelegem, un spațiu pe care-l percepi ca fiind lipsit de uși sau ferestre.

Și dacă o să mă întrebi ce pot să fac să mă simt liber / eliberat, o să-ți răspund: NU ESTE NIMIC de FĂCUT, doar dă-ți voie.

Știu din proprie experiență că acest ”Dă-ți voie” este ca și când te-ai arunca din avion fără parașută. Însa eu nu cunosc altă cale.

Cumva, mediul în care stau dinamicile emoționale de același tip care nu se mai termină, eu le păstrez, le replic și le mențin în fiecare zi prin faptul că refuz schimbarea, noul în viața mea. Este ca o transă hipnotică în care mă simt confortabil.

Da, recunosc mediul și totuși mă simt atât de gol pe dinăuntru că nimic din ce trăiesc nu mă reprezintă.

Te rog doar un lucru: nu-mi răspunde: ”ma gândesc să fac ceva în privința asta”. Există doar ce faci, mă gândesc să fac este doar un alt tipar de a amâna viața, viața reală, experiențele.

DAR

Ca să fac ceva observ că nu am energie.

De unde să îmi iau energie? Am recurs la multe suplimente alimentare, nu am simțit ajutor.

Unde-mi este energia totusi?

Energia îmi este blocată ori în trecut ori în viitor pentru că acum în prezent am fi sesizat dacă era