Imaginați-vă că în relația cu celălalt, eu interacționez de la nivelul personalității, din multitudinea percepțiilor – ca și când între mine și celălalt pun niște jaloane și el pune jaloanele lui, jaloane albe si jaloane negre.

Dacă avem ”noroc” și se potrivesc jaloanele albe, putem creea o compatibilitate și putem crește împreună. Dacă dimpotrivă conectarea se face pe jaloanele “negre”, la nivelul distorsiunilor, creeam un spațiu de respingere creat din dizarmonii. Și poate exista chiar și din această interacțiune creștere, însă marcată de suferință, un spațiu perceptual creat din momentele în care m-am separat, m-am apărat sau am atacat, un spațiu de luptă.

Folosind o metaforă, antrenamentul se face prin conștientizarea faptului că eu nu sunt observator, sunt jucătorul unic de la șah care se antrenează jucând și cu albele și cu negrele și port cu mine ambele valențe. Important este doar să fiu imparțial în legătură cu jocul.

Ca să concluzionez – viața mea este despre mine și oricine interacționează cu mine, are ceva să-mi transmită în legătură cu realitatea pe care o ocup. La mine sunt și piesele albe și cele negre.