S-a zis, s-a scris, s-a propovaduit, dar tot simt sa mai repet si eu odata, macar mie sa-mi fie clar.
Mini-harta de evolutie a sufletului pe etape de roluri asumate:
Si daca am avea o scara a orgoliului, o sa observam ca de la 1 la 6 orgoliul scade progresiv, iar de la punctul 5 dispare complet orice urma, pana cand la punctul 6 omul traieste smerenia, descopera miracolul vietii.
Gradual, in functie de nivelul de constienta pe care il am, indeplinesc succesiv functia de judecator sau observator, nu exponential, nu linear, ci oscilant, pentru ca tendinta fireasca este sa ma intorc acolo unde mi-e tiparul cunoscut, aproape identic cu nivelul familiei de baza.
Cand JUDEC, de regula indeplinesc un rol magnetizat de victima sau agresor, uneori daca practic suficient de mult timp, rolul devine chiar o FUNCTIE.
Apoi timid, se instaleaza o zona de neutralitate si ma observ pe mine in relatie cu ceilalti, incepand daa, tot cu judecata si repros: de ce nu am zis ceva, de ce nu am facut ceva sau de ce am zis si de ce am facut ceva… sau poate puteam sa fac altfel. Asa complicat si totusi e minunat cand ajung in acest punct in care devin la un moment dat saturat de judecata.
Apoi din fericire obosesc de atata repros, asta daca nu ma imbolnavesc cumva intre timp si sunt silit de realitate sa ma indrept catre mine.
Invat apoi sa ma uit la relatia cu mine sa-mi decodific cand ma simt bine in legatura cu o situatie sau intr-o interactiune si cand nu.
Regula este ca mi-e dificil sa recunosc ce simt, caci am invatat prin educatie sau traseul vietii mele sa iau decizii care par logice, refuzand sa ma conectez cu partea din mine care nu are nevoie de aceste informatii.
Avem suficienta vorbire si in fizica cuantica ca observatorul influenteaza Realitatea. Tot ce vine in Realitatea mea are legatura doar cu mine cel care observ.
Si daca-i asa, si modificam campul cuantic chiar prin starea de prezenta, conteaza doar ce sunt eu – respectiv ce informatii devin active in campurile mele.
Aceasta informatie se va activa efectiv la intalnirea unui trigger si va atrage pe legea vibratiei in Realitatea mea evenimente pe care le retraiesc repetat pana cand aleg sa devin constient de tipar si sa ies din el.
Dar cand sunt “eu in relatia cu mine?“ Exista in mine partea cea mai inalta vibrational, partea care este dincolo de individualitate, dincolo de orice trasatura de personalitate (care se croieste treptat dupa tiparul traseului meu de viata, functie de interactiuni si bagajul cu care vin din vietile anterioare).
Si bine, poate o sa te intrebi cum stii ca te observi de la acel nivel si ca nu-i nici urma de judecata?
Raspunsul este: Cand orice vine in Realitatea ta ca eveniment deranjant… te amuza si cand te amuza nu prea-i loc de drama, e ca o piesa de teatru cu prea multe reprezentatii, macar ca te plictiseste…
La acest nivel, orice neajuns ti-ar aduce cineva, orice ai “gresi” tu in raport cu altcineva (a se citi incercari pana realizezi ca nu e calea potrivita), orice eveniment inconfortabil traiesti, nu devine povara constiintei, devine sursa de invatare.
Te superi, te scufunzi in acea durere, o accepti ca sa poti sa mergi mai departe, nu ramai prada deznadejdii sau furiei incercand sa faci din realitate un punct fix si, in loc sa rumegi la acest eveniment ca si cand ai fi in doliu pe viata, alegi sa te duci spre experiente si NU cauti o cale prin care sa te izolezi intr-un rol.
Abilitatea de a recunoaste si intelege emotiile si flexibilitatea de avea experiente cat mai diverse si a gestiona comportamentul si relatiile se numeste inteligenta emotionala si in epoca inteligentei artificiale este singura sustinere pe care omul o are.
Practic terapie de eliberare somato-emoțională a memoriilor de câmp, coaching, regresie în vieți anterioare, radiestezie pentru rezolvarea problemelor personale sau de business, relaționale, profesionale, familiale. 0730 320 791